Bambusul in gradina

Bambusul este o planta pe care majoritatea uita sa o recomande ca o planta care ramane mereu verde inclusiv si iarna.

   Tipurile de Bambus care se aduc la noi in tara sunt rezistente la iernile noastre.

Ideal de gard viu, langa o sursa de apa, carari, etc.
Nu este pretentios si nici greu de intretinut.

   Aproape de suprafata pamantului cresc de la planta mama rizomii care se intind nu neaparat la suprafata pamantului ci paralel cu solul.

    Pentru a evita anumite neplaceri de exemplu: sa nu mearga la vecini pe sub gard si sa nu faca dezastre, sa nu sparga folia de la iaz, sa nu pierdem controlul asupra cresterii lui, putem tine seama de niste sfaturi:

   Radacina nu este cea care face aceste probleme ci rizomii sau puii plantei care cresc si nici nu va dati seama cat de puternici sunt ca pot sparge si o folie de iaz.

Varfurile strapung aproape orice. Pentru aceasta exista o singura solutie.

    De la suprafata pamantului in jos se sapa un sant de 30 cm adancime si lat de 30 cm aprox. jur imprejurul bambusului plantat si se pune o folie de firestone foarte groasa si turnat un zid mic din beton destul de subtire.

   In momentul in care incep sa creasca acei rizomi ei dau de acel zid ridicat de dvs., care sa iasa si putin deasupra solului(aprox. 7 cm), vor iesii imediat la suprafata nemaicrescand necontrolat si distrugand ce aveti prin zona.

   Este o planta decorativa atat prin frunze cat si prin crengile divers colorate.
Sa nu uitam ca din bambus se pot confectiona o diversitate de lucruri utile atat in casa cat si in gradina.

Sursa: http://poze-gradini.blogspot.ro

Cum se cultiva panselele

   Panselele sunt cele mai iubite si cele mai raspindite flori de gradina. In lume exista peste 500 de specii de panselute (viola, heartsease, pansy), si dragalasele lor  floricele colorate si stralucitoare pot fi intilnite in toata lumea, de la zonele inalte de munte si pina la tropice. 

   In limba romana numele de pansea a fost adoptat din limba franceza, unde a fost inspirat de capsorul aplecat, meditativ, al acestei flori care pare ca sta ginditoare in ronduletul ei frumos din gradina.

   Cultivarea panselei nu este pretentioasa. Viata panselei este diferita, in functie de specie. Unele sunt plante perene de scurta durata, tolereaza inghetul si trec cu bine peste iarna.  Se planteaza chiar si sub copaci sau arbusti, dar cel mai bine arata in forma de covor multicolor in centrul unei pajisti verzi. Solul trebuie sa fie bine drenat , dar nu prea bogat si, mai ales, cu un continut scazut de calcar. Udati moderat. Florile se inmultesc fie prin seminte, fie prin divizare. 

   Panselele se pot planta impreuna cu florile bulboase, facind un efect atractiv in orice zona din gradina casei.

Semanatul panselelor care vreti sa infloreasca toamna se face la sfirsitul lunii mai, inceputul lunii iunie, cind vara s-a instalat bine. Pentru inflorirea de primavara, panselele se seamana in iulie-august in paturi reci umbrite. Rasadurile de pansele se raresc (repica) la 10 x 10 cm distanta.

   Plantarea panselelor se face in lunile septembrie si octombrie sau in martie-aprilie.

Cultivarea panselelor se face respectind distanta de plantare de 20 x 20 c.m. intre rasaduri.

Sursa: http://www.supermirese.ro

Plantarea zmeurei si a murelor

Murul si zmeurul sunt plante care sunt plantate frecvent in gradinile de acasa. Sunt considerate a fi din clasa maracinilor, au o crestere puternica si viguroasa, sunt rareori afectati de inghetul de primavara, si ofera  in mod constant aceeasi cantitate de fructe. Fructul este foarte util, se poate folosi pentru prepararea gemurilor, dulceturilor, jeleurilor, etc.

Datorita cresterii sale viguroase, murul sau zmeurul trebuie plantat intr-o zona in care poate fi combatut. Deasemenea, este foarte propice pentru folosirea lui drept gard de-a lungul liniilor de proprietate.

O reducere a diponibilitatii murelor si zmeurei in anumite zone, fac aceste fructe chiar mai populare decat necesar in unele zone. Prin alegerea diferitelor tipuri de maracine, se pot recolta fructe proaspete timp de cateva luni bune pe an.

 

Tipuri de mure:

- Tipul de mur care are ghimpi, nu necesita spalier, si de obicei, fructele acestuia se maturizeaza mai devreme cu 2-3 saptamani decat sin tipul celor fara ghimpi. De obicei, tipul fara ghimpi, are fructele ajunse la maturitate mult mai dulci decat celalalt soi.

- Tipul de mur fara ghimpi sunt mult mai usor de intretinut si de taiat. El produce nuiele taratoare de pana la 8-10 metri lungime, si care nu sunt suficient de puternice penrtu a sprijini ei insisi fructele, si necesita spalier de sprijin. Uneori, fructele murului fara ghimpi pot avea arsuri solare, deoarece acesta se maturizeaza in perioada fierbinte din vara.

Tipuri de zmeura:

- Zmeurul de vara, cu fructe rosii – produce cea mai mare recolta de fructe in timpul verii, de aici tragandu-si si numele

- Zmeurul cu fructe negre – nu este foarte productiv ca celelalte tipuri, din cauza faptului ca este foarte susceptibil la boli. Nuielile pe care le formeaza, nu sunt foarte drepte, si necesita sa fie prinse

- Zmeurul cu fructe purpurii – se maturizeaza vara tarziu. Ramurile sunt viguroase, dar de obicei necesita prindere.

- Zmeurul de toamna, cu fructe rosii – produc fructe atat toamna dar si la inceputul verii. Cea mai mare productie de fructe se afla in parte superioara a ramurilor, iar in partea inferioara, cultura este mai mica. Acesta este singurul tip de rug de mure, care produce fructe in anul in care cresc nuielele (ramurile).

Selectarea si pregatirea locului de plantare:

Pe cat este posibil, zmeura si murele se planteaza la minum 100 metri de salbaticie sau de alte plantatii existente, pentru a reduce posibilitatea aparitiei unor boli sau probleme.
Se vor evita zonele in care au fost cultivate recent rosii, cartofi sau vinete, pentru a se evita ofilirea rugilor.

Primul pas pentru pregatirea locului de plantare este acela de a lua un esantion de pamant, si a se verifica daca acesta corespunde cu indicatiile trecute pe specificatiile rugului de zmeur sau mur. Dupa aceasta, se va asterne un rand de ingrasamant, care are proprietatea de a ucide toate buruienile sau iarba din acea zona. Acest lucru va fi facut inainte de a parcurge la plantarea propriu-zisa a rugului.

Plantarea corecta:

Zmeurul si murul pot fi plantati in orice moment in care sunt latenti, de obicei intre 1 noiembrie – 15 martie. In cazul in care se apeleaza la plantarea de toamna, un mulci asezat la baza plantei, poate reduce ranirea in timpul iernii. Se mai pot planta butasi de radacina, care se ingroapa la o adancime de 3-4 cm. Dupa ce se planteaza, se batatoreste solul bine la radacina, si se uda cu apa din abundenta.

Distantele utilizate pentru plantarea murelor si zmeurii:

In rand:

- Mure fara ghimpi – 2,4 metri
- Mure cu ghimpi – 1,0 metri
- Zmeura – 0,8 – 2,0 metri

Intre randuri:

- Mure fara ghimpi – 3,0 metri
- Mure cu ghimpi – 3,0 metri
- Zmeura – 2,5 – 3,0 metri

Sursa: www.gradina.ro

Cultivarea ciupercilor

Suprafetele cultivate cu ciuperci sunt in continua crestere. In Europa, productia de ciuperci reprezinta 58% din productia mondiala, care se ridica la peste 1.500.000 de tone anual.

In viitor, se preconizeaza sa se ajunga la 200.000 tone de proteina obtinuta din ciuperci.

Pamantul ofera omului posibilitatea de a-si castiga nu numai hrana, dar si mijloacele financiare necesare unui trai decent.

Omului ii revine doar sarcina de a-l exploata eficient prin mijloace deja cunoscute. Ciupercile reprezinta un valoros produs alimentar datorita continutului bogat in substante hranitoare, comparabil cu cel continut de paine, carne, lapte, oua, zaharina, vitamine si saruri minerale.

Un mare avantaj al cultivarii ciupercilor il constituie posibilitatea folosirii unor spatii deja existente, carora nu li s-a dat alta intrebuintare. In aceasta categorie de spatii intra: serele, solariile, pivnitele, soproanele, camarile de cladiri si alte asemenea spatii.

Daca sunt cultivate in spatii inchise, ciupercile au o perioada scurta de dezvoltare, cam 100-120 zile de la insamantare la ultimul recoltat. De aceea se pot cultiva in tot cursul anului, in orice sezon, mai ales in sezoanele reci, cand pe piata celelalte legume se gasesc in cantitati reduse.

Este un avantaj deosebit sa poti realiza 2 pana la 3-4 cicluri pe an de pe aceeasi suprafata.

Un alt avantaj al cultivarii ciupercilor este acela ca sunt plante cu talie mica, iar in anumite perioade de dezvoltare nu au nevoie sau sunt indiferente la lumina, ocupa spatii reduse in raport cu cantitatea de productie. In acest scop, se pot cultiva pe mai multe niveluri, facand astfel economie de spatiu.

In ciupercariile bine organizate se pot realiza culturi pe 3-4 niveluri pe aceeasi suprafata. Rentabilitatea culturii ciupercilor este data si de faptul ca de la majoritatea speciilor se consuma toate partile componente, astfel ca proportia de utilizare ajunge la 99-100%.

Din punct de vedere financiar, cultivarea ciupercilor asigura circulatia rapida a fondurilor de investitii, ceea ce este foarte avantajos.

Deoarece ciupercile sunt amplasate in imediata apropiere a locuintei, se asigura o mai buna supraveghere a activitatii si a economiei de timp.

Munca in ciupercarii este variata, nefiind plictisitoare si nici obositoare. Lucrarile se executa in perfecta ordine si curatenie, igiena fiind una dintre conditiile de baza pentru obtinerea de recolte bogate.

Inca un avantaj al cultivarii ciupercilor consta in faptul ca, in general, materialele necesare culturii se gasesc in orice gospodarie sub forma de productie agricola secundara (paie, pleava, tulpini si ciucalai de porumb, tulpini de sorg, vreji de mazare, fasole, soia) sau dejectii de animale amestecate cu asternutul care, de obicei, este alcatuit din paie, rumegus, talaj sau coji de floarea-soarelui.

Lucrarile ce se executa intr-o ciupercarie necesita pricepere si hotarare. Si, nu in ultimul rand, trebuie tinut cont ca prin cultivarea dirijata a ciupercilor in spatii inchise, folosind miceliul unor specii comestibile cunoscute, se inlatura orice forma de intoxicatie alimentara.

Inainte de a incepe propria afacere de cultivare a ciupercilor, cititi lucrari de specialitate si metodologii elaborate de specialistii in domeniu.

Sursa: www.gradinamea.ro

Ce faceti cu ustensilele de gradinarit pe timp de iarna

Daca gradinaritul este o ocupatie pe care ati abordat-o de curand, investind intr-o serie de unelte si sisteme de lucru, probabil veti dori ca si anul urmator sa va bucurati de aceasta activitate fara a face noi investitii in unelte. Dupa ultimele lucrari din gradina, de luna aceasta, puteti sa le depozitati. Pentru a le pastra in stare buna, peste iarna va trebui sa le asigurati o protectie suplimentara si sa le duceti intr-un loc uscat, ferit de geruri sau de umiditate.

O depozitare ordonata, intr-o zona ferita de umiditate, va pastra uneltele in buna stare pana la primavara

 

Lopetile, cazmalele, greblele, furtunul sau diverse accesorii metalice ori elemente ale sistemului de irigatie au nevoie de o depozitarea adecvata pe timpul iernii. La fel si uneltele electrice. Toate acestea pot fi lasate intr-un adpost improvizat afara, in gradina, unde umiditatea si temperaturile scazute nu le afecteaza. Metalul poate rugini, partile lemnoase au nevoie de o protectie impotriva umiditatii, in timp ce masele plastice pot crapa din pricina gerului.

Sculele electrice (de genul coasei pentru iarba), trebuie duse intr-un garaj sau chiar in casa, intr-o debara. Goliti rezervorul de benezina sau motorina inainte, iar daca aveti scule pe baza de acumulatori, scoteti-i din masina respectiva si depozitati-i intr-un loc uscat. Nu uitati sa ii mai incarcati din cand in cand peste iarna.

Materialele plastice sau cauciucul, precum furtunul de gradina, uneltele sau accesoriile decorative, trebuie depozitate intr-un spatiu ferit de temperaturi scazute sau variatii maxime de temperatura. Mai ales furtunul, care poate deveni inutil daca se crapa.

Uneltele metalice. Curatate de pamant, pot fi verificate apoi de pete de rugina. Daca exista forme incipiente de ruginire, indeparati rugina cu lana de otel. Stergeti uneltele, iar apoi, dupa ce sunt perfect uscate, aplicati un strat de ulei lubrifiant pe zonele metalice si depozitati uneltele intr-un dulap. Aplicati lubrifiant si pe arcurile metalice ale foarfecelor de gradina. Puteti ascuti lamele taioase tot acum (dar si la primavara). Daca le depozitati intr-un garaj, nu le tineti pe jos sau rezemate de perete, unde ar putea sa fie afectate de umiditate, ci tot intr-un dulap sau o lada.

Manerele de lemn se pot sterge cu o carpa uscata, freca cu o bucata de galspapir daca constatati ca exista probleme in structura lemnului, apoi proteja cu un strat de ceara.

Sistemele de irigatii care nu pot fi dezasamblate si mutate. Apa din instalatie trebuie golita la inceperea iernii, pentru ca inghetarea si dezghetarea apei in interior va pune presiune asupra tevilor, ceea ce va duce la craparea lor. Daca instalatia are sistem automat de golire, este simplu: se inchide robinetul principal de alimentatie, apoi se deschid electrovanele manual, pentru ca apa din ele sa se scurga afara. Pentru celelalte sisteme, este posibil sa fie nevoie de golirea apei prin suflare de aer. Se foloseste in acest scop un compresor care sa masoare nivelul presiunii aerului: aceste se conecteaza la coloana principala si se baga aer pana se atinge nivelul de 4 bari. Se deschide prima zona de aspersoare, se lasa apa sa curga afara, iar cand iese doar aer se inchide compresorul, se inchid si aspersoarele. Se baga din nou aer pana la 4 bari, apoi se deschide a doua zona de aspersoare si se continua procedura cu fiecare zona in parte.

   
Sursa: www.spatiulconstruit.ro

Cum sa iti faci un solar

Ai o mica suprafata de teren disponibila si te gandesti cum s-o folosesti intr-un mod cat mai util?

Solutia mea: construieste un solar si vei profita la maxim de pe urma lui. In articolul de mai jos iti voi explica care sunt pasii necesari unui atare proiect, cum sa il realizezi si, mai ales, care sunt motivele pentru care un solar va schimba in bine viata familiei tale.

Un solar reprezinta un stil de viata pentru o gospodarie

In clima romaneasca, solarul asigura lumina din plin si caldura necesara cresterii majoritatii plantelor aromatice

O sera sau un solar le pare multora ceva destinat doar productiei agricole sau celor care vor sa faca bani din cultivarea legumelor ori florilor. Ei bine, adesea nu e deloc vorba de asa ceva: construirea unei sere sau solar “de productie” implica multe cheltuieli si munca dedicata si e recomandata doar celor care pot aloca mult timp si cunostinte de specialitate unei atare investitii. In mai mare masura solariile reprezinta un avantaj pentru gospodariile particulare. Dincolo de activitatea periodica si placuta petrecuta in compania plantelor, ele sunt o metoda de a asigura legume si verdeturi sanatoase intregii familii. Un mic solar pe langa casa e suficient pentru cultivarea rasadurilor de ridichi, salata, rosii, ardei si vinete cu gust, care sa va permita sa inlocuiti legumele pe care obisnuiati sa le cumparati de la piata.

Locul şi dimensiunile solarului

Rolul unui solar este de a asigura plantelor o temperatura constanta si o lumina buna pe tot parcursul anului, indiferent de vremea de afara, permitandu-ne sa cultivam mai de timpuriu diverse soiuri de plante de consum si eventual sa le rotim pentru a avea parte de doua-trei generatii de legume pe parcursul unui sezon. Cum marea majoritate a planelor de consum sunt oricum anuale, solarul va fi mai putin folosit peste iarna. Pe de alta parte, o sera este in general alcatuita ca o constructie mai rezistenta si este destinata unor plante perene, care au nevoie si iarna de temperaturi ridicate. De asemenea, exista nenumarate variante de a crea o sera (chiar si ca o constructie separata, lipita de casa, cu pereti din sticla, care sa ne bucure si iarna privirea cu verdeata plantelor). Astazi ne vom opri mai putin asupra serelor si vom ramane la aspectul mai practic al unui solar. Pentru un solar mai micut poate fi suficient si un spatiu de cca 6 metri patrati, dar acesta se poate extinde in functie de suprafata pe care o aveti la dispozitie si de cat planificati sa cultivati pentru consumul casnic sau de plantele de care dispuneti. In functie si de nevoile fiecaruia, estimativ unei familii de patru persoane ii ajunge un perimetru de cca 15 mp pentru a-si asigura propria sursa de legume pe parcursul unui an. Alegerea locului pentru un solar trebuie sa tina cont totusi de cativa factori: in primul rand, perimetrul sa beneficieze de multa lumina solara, ideal fara copaci care sa umbreasca ferestrele si acoperisul (desi acestia ar putea reprezenta o protectie suplimentara pentru sera in sine in fata vanturilor sau ploilor). De asemenea, terenul trebuie sa aiba o umiditate scazuta pe perioada iernii si sa fie protejat de vanturi puternice (poate nu departe de peretele unei case sau al unei alte dependinte, ori la suficienta distanta de niste copaci). Aveti grija si la solul de care dispuneti. Un teren usor in panta va ajuta la scurgerea mai usoara a apei iar pozitionarea intr-un loc mai inalt il va feri de inundatii. Daca e vorba de pamant fertil, care dreneaza usor, nisipos si cu concentratii mici de sare, terenul poate fi lasat ca atare, in caz contrar insa va trebui sa-l sapati cu cazmaua pe o adancime necesara dezvoltarii radacinilor viitoarelor plante si sa-l inlocuiti cu pamant nisipos sau marnita cumparate, ori pamant de padure sau luat dintr-o zona despre care stiti ca nu a mai fost cultivata ani de zile (elementele nutritive din sol sunt absorbite de fiecare cultura anuala, iar solul este saracit de acesti nutrienti an de an). Si pentru ca tot e vorba de pamant, ganditi-va si la viitoarea cultura – daca vreti sa mancati ecologic, ingrasamintele chimice nu vor avea ce cauta in acest sol. Alegeti deci un pamant fertil si nu uitati ca cele mai naturale ingrasaminte sunt date de animalele din propria gospodarie.

Terenul cel mai potrivit este unul care beneficiaza de lumina solara din plin, dar e ferit de vanturi

Un sol nisipos, bine drenat este cel mai potrivit pentru multe legume si plante

Apropierea de peretele casei asigura protectia structurii usoare, care nu mai risca sa fie afectata de vanturi puternice

Investiţii în funcţie de aşteptări

Daca nu va place sa mesteriti si aveti un buget suficient la dispozitie, aveti posibilitatea de a cumpara direct o mini-sera sau un solar care va fi montat la locul ales. Pretul acestuia variaza in functie de dimensiuni, structura si dotarile pe care le doriti: de exemplu, o structura de cca 6 metri patrati si inaltime de 2 metri, care arata ca o casuta, cu schelet metalic si cu pereti si acoperis din policarbonat transparent, cu ventilare naturala prin intermediul usilor glisante si a doua mici ferestre rabatabile in acoperis costa in jur de 3000 ron (pret valabil in aceasta luna). Pe masura ce alegeti dotari sau perimetre mai mari, pe structuri diverse (de exemplu, semicirculara, gen tunel, cu schelet metalic si invelis din folii de material plastic sau o structura patrata, cu o baza de caramida, piatra ori lemn) si vreti sa dotati sera si cu elemente speciale care sa asigure ventilarea sau sa controleze umiditatea aerului, un specialist care va proiecteaza aceasta va poate percepe costuri de cca 35 euro/mp, cu tot cu manopera. Pentru un solar cu structura din lemn se percep intre 8-10 ron/mp, dar e important de retinut ca, cu cat mai mic este terenul amenajat, cu atat mai mult cresc costurile specialistilor. Cea din urma varianta, in special apelarea la un specialist si dotarea unui spatiu cu aparatura, e preferata adesea in cazul serelor, de cei pasionati de cultivarea florilor exotice, carora vor sa le asigure un adapost eficient si durabil, indiferent de anotimp.

Tipuri de solar prefabricat, care poate fi montat direct in locul dorit

Pentru cei care isi doresc o “minisera de legume”, adica un solar, si sunt dispusi sa lucreze singuri, cu ce au la indemana, cumparand doar strictul necesar, costurile se pot reduce semnificativ. Totusi, atentie, pentru ca un solar minimal, facut prin propriile mijloace va trebui reconditionat frecvent. Aceasta nu ar fi o problema, daca el este gandit din start ca o constructie periodica, ce anul urmator poate fi mutat, largit sau micsorat in functie de experientele si reusitele din anul precedent. In consecinta, cei doi mari factori de care se tine cont in etapa preliminara vor fi perimetrul pe care construiti (terenul disponibil si iluminarea naturala) si costurile pe care vi le permiteti raportat la durabilitatea pe care o doriti pentru constructie.

Tipuri de solar uşor de abordat

O serie de producatori ofera profile pentru sere modulare, folii de protectie pentru invelitori, placi de policarbonat sau de fibra de sticla, sisteme de prindere etc. si de asemenea e posibil ca fiecare dintre noi sa aiba deja o parte din materialele necsare, ramase de la alte constructii, de aceea exista multe variatiuni posibile pe aceeasi tema. Mai jos ne vom opri la doua dintre cele mai simple sisteme, presupunand ca se porneste de la zero si cu materialele, si cu lucrul in sine. Unul dintre cei mai importanti factori ai solarului il reprezinta structura: ea trebuie sa fie usoara, rezistenta, dar sa se desfasoare pe arii minime, in asa fel incat sa permita patrunderea a cat mai multa lumina inauntru. De asemenea, trebuie sa poata fi bine ancorata in pamant, ca sa nu fie smulsa de vant. Pe al doilea plan vine folia transparenta, dar protectoare la intemperii. Ea trebuie sa nu se ingalbeneasca de la lumina solara, dar sa lase lumina sa patrunda in proportie cat mai mare, sa nu se rupa usor si sa pastreze caldura la interior. Folia are avantajele costului redus si ale faptului ca se poate mula usor pe aproape orice structura.

a) Solar tip tunel, pe structură metalică

Un solar cu costrui mici, usor de facut, dar care trebuie reconditionat periodic este cel alcatuit din bare otel in forma de arc, montate cu un sistem de prindere de obicei oferit tot de producator si acoperite cu folii de calitate. Acestui gen de solar i se spune tip tunel si singura problema o poate alcatui ventilarea, in cazul in care acesta e prea lung. Unul scurt insa nu va avea probleme, ventilarea si racirea spatiului facandu-se prin ridicarea foliilor din cele doua capete. O astfel de constructie cu acoperis rotund are avantajul ca permite o scurgere rapida a apelor de pe invelitoare. O supafata de 6 m x 8 m poate fi rezolvata cu doar patru arce de solar, facute din tevi de otel cu diametrul de 16 mm, de 6 m latime si 2,5 m inaltime. Pentru o rezistenta sporita la vant, daca zona este expusa acestuia, arcele se incastreaza in fundatii tip pahar, realizate din stalpisori din beton-armat. Pentru o zona mai protejata de vanturi, prinderea arcelor de sol se poate realiza si prin intermediul unor tarusi de lemn sau metal. Pe cele trei arce se creeaza apoi o retea din sarma galvanizata, de 2 mm diametru, distantata la cca 35 cm, care va avea rolul de a ajuta folia sa nu faca “burti”. Invelitoarea din folie de polietilena nu se leaga si nu se prinde niciodata cu sfoara sau sarma – sunt preferate chingile din material textil, late, care sa nu o afecteze. Ca sa se intinda bine, se sapa pe laturile solarului un sant, in care vor fi introduse capetele foliei si apoi acoperite cu pamant. Rezistenta si durabilitatea foliei este conditionata intr-o masura insemnata de modul de asezare si prindere de elementele de sustinere, dar desigur cea mai importanta e calitatea produsului. Tot in aceasta etapa, se sapa si un sant de garda, care se scurge intr-un sant colector si care va avea rolul de a prelua apa scursa de pe invelitoare.

Solar tip tunel

Arcele de otel se ancoreaza in pamant iar pentru a mentine folia intinsa se creeaza intre ele o retea tot metalica sau din sarma

Pentru solariile mari e nevoie de structuri metalice mai solide, care sa poata sustine greutatea foliei

b) Solar cu acoperiş în două pante, pe structură de lemn sau metal

Pentru structura unui solar se pot folosi grinzi din lemn de salcam, stejar, chiar ulm sau fag, mai putin din lemn de esenta tare precum cel de brad, de preferat rotunde, cu diametrul de cel putin 10 cm. Se pot folosi bulumaci gata cumparati si prelucrati sau, daca se foloseste lemn natur, acesta se curata de coaja si i se indeparteaza cioturile sau alte denivelari, pentru ca acestea sa nu rupa folia de protectie pe care o vom folosi. Pentru a proteja lemnul de coroziune si a face constructia mai durabila, partea care se baga in pamant a acestor grinzi se arde, pana se obtine un strat de cca 5 mm de carbune. Constructia structurii in sine se realizeaza in mare la fel ca aceea a unei case, cu coama si capriori, si luandu-se in consideratie panta acoperisului in asa fel incat sa permita scurgerea rapida a apei de ploaie si patrunderea luminii intr-un unghi favorabil pentru plante – de dorit, lucrati impreuna cu un mester care a mai facut asa ceva. Daca ulterior se va veni cu folie, ca si in cazul de mai sus, dupa finalizarea structurii se creeaza apoi pe acoperis o retea din sarma galvanizata sau din sipci subtiri, de 2 mm diametru, distantate la cca 35 cm, care vor avea rolul crearii unei retele care sa ajute folia sa nu faca “burti”. Pentru montarea cat mai buna a foliei, se poate lucra fixand-o cu sipci suprapuse peste ea sau printr-un sistem cu grinzi si pane, care sa prinda intre ele marginile foii. In acest caz, se va tine cont de faptul ca folia de pe acoperis trebuie sa fie mai groasa si mai putin transparenta, cu protectie UV, pe cand cea de pe laturi trebuie sa fie transparenta, pentru a asigura plantelor o iluminare cat mai naturala. Folia va trebui in general reconditionata an de an, pe cand lemnul structurii va avea nevoie de reconditionari o data la cativa ani. Desi structura de lemn poate fi mai ieftina la prima vadere si mai trainica la vanturile puternice, o structura cu profile din metal este mai profitabila pe termen lung: acum depinde ce isi doreste fiecare de la adapostul pentru viitoarele sale plante.

Solar cu acoperis in doua pante

Structura din lemn permite folosirea placilor din PVC sau sticla

Geamurile acoperisului trebuie sa fie mate, cu protectie UV, pentru ca plantele sa nu fie arse de razele prea puternice

Utilizarea ferestrelor permite o mai buna ventilare la interior

Dupa cum se vede in ilustratiile de mai sus, daca ne dorim o constructie mai durabila, care sa fie trainica si iarna si sa permita cat mai putine pierderi de caldura la exterior, pe o structura de lemn se pot monta placi de policarbonat, sticla sau fibra de sticla, costurile de productie crescand in functie de materiale, dar si de manopera. In acest caz va fi nevoie de o constructie mai solida, care are nevoie de fundatie si de o structura puternica pentru a sustine greutatea constructiei. De aceea, o recomandam ca pe o treaba de lasat pe mana specialistilor si destinata celor care vor o sera in adevaratul sens al cuvantului, pe care o vor dota cu tot ce trebuie pentru a o face sa functioneze pe tot parcursul anului: centrala termica, sistem de ventilare, rafturi si grinzi pentru suspendarea plantelor etc. In esenta, insa, daca nu dorim prea multe calitati estetice, pentru un solar de familie fara mari pretentii se poate folosi aproape orice tehnica ce permite punerea plantelor la adapost de vanturi. Multe persoane isi incropesc un solar folosindu-se numai de imaginatie si de ce au prin casa: iata mai jos cateva idei pentru cei care se hotarasc sa se bazeze doar pe fortele proprii, fara ajutorul vreunui specialist. Le pot aplica in special cei ce-si doresc o colectie de plante aromatice care au nevoie de o clima mediteraneeana si nu s-ar descurca prea bine lasate pur si simplu in aer liber.

Idei de la gradinari: ce au realizat altii, in functie de propria imaginatie si materialele disponibile

Sursa: www.spatiulconstruit.ro